Acuzat, substantiv și adjectiv
Sinonime:
incriminat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât, (popular) pricinaș, (prin Transilvania) pricinat.
Acuzaţie, substantiv
Sinonime:
acuzare, învinovăţire, învinuire, acuză, culpabilizare, incriminare, incriminaţie, (popular) pâră, (învechit) pârâtură, pricină, prihană; inculpare, incriminare, incriminaţie.
Acuzațiune, substantiv
Sinonime:
acuzație.
Acuzativ, substantiv
Sinonime:
(gramatică) (învechit) pricinuitoare.
Acuzator, substantiv
Sinonime:
delator, denunțător, parchet, procuror, reclamant, sicofant, (învechit) minister public. Acuzator, adjectiv
Sinonime:
incriminator.
Acuzatorial, adjectiv
Sinonime:
acuzatoriu, rechizitorial.
Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa. Acuză, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.
Calomnie, substantiv feminin Sinonime:
bârfă, bârfeală, defăimare, vorbire de rău, cleveteală, hulă, ocară, ponegrire, denigrare, blasfemie; acuzație, minciună, afirmaţie mincinoasă.
Defendor, substantiv masculin (rar) Sinonime:
pârât, acuzat, reclamat, intimat.
Delator (delatoare), substantiv masculin şi feminin
Sinonime:
acuzator, cafard, denunţător, informator, pârâtor, sicofant, trădător.
Făptaş, substantiv masculin
Sinonime:
autor, făptuitor; acuzat, încriminat, vinovat, infractor.
Imputare, substantiv feminin Sinonime:
reproş, învinuire, mustrare, dojană, acuzaţie; amendă, taxare, sancţiune.
Inculpat (inculpată), substantiv masculin şi substantiv feminin Sinonime:
învinuit, încriminat, acuzat, pârât, reclamat.
Năpastă, substantiv feminin Sinonime:
nenorocire, belea, pacoste, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură; învinuire; acuzaţie, calomnie.
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.
Absolvi, verb
Sinonime:
(a termina o formă de învățământ) a isprăvi, a sfârși; (a scuti pe un acuzat de pedeapsă) a cruța, a ierta; (termen religios) a elibera de păcate, a ierta, a milui.
Acuzare, substantiv
Sinonime:
acuzat, acuzație, acuză, imputare, imputație, inculpare, învinovățire, învinuire, pârâre, rechizitoriu, reproș, (învechit) acuzațiune.
Culpabilizare, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, învinovăţire, învinuire, responsabilizare.
Incriminare, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, incriminație, inculpare, învinovăţire, învinuire. Încriminare, substantiv
Sinonime:
incriminare.
Imputaţie, substantiv
Sinonime:
acuzație, acuzațiune, calomnie, delațiune, difamație, imputare, incriminație, inculpare, insinuație, învinovățire, reproş, sumă plătită.
Rechizitoriu, substantiv
Sinonime:
acuzație, panegiric, pledoarie, (variantă) rechizitor, (variantă) rechizitorium.
Insinuație, substantiv
Sinonime:
acuzație, alegație, aluzie, calomnie, imputație, insinuare, perfidie, sugestie.
Incriminaţie, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, incriminare, (variantă) incriminațiune, învinovăţire, învinuire, suspiciune.
Sicofant, substantiv
Sinonime:
acuzator, calomniator, clevetitor, delator, denunţător, pârâtor.
Recriminare, substantiv
Sinonime:
acuzație, injurie, insultă, recriminaţie.
Rechizitorial, adjectiv
Sinonime:
acuzatorial, de rechizitoriu.
Reprobator, adjectiv
Sinonime:
acuzator, dezaprobator, reprobativ, sever.
Învinovăţire, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, acuză, incriminare, inculpare, învinuire, (învechit) pârâtură, (învechit) pricină, (învechit) prihană, (popular) pâră.
Contraacuzație, substantiv
Sinonime:
contraacuzațiune, răspuns la o acuzație prin altă acuzație.
Antanagogă, substantiv
Sinonime:
contraacuzație, contraargument, răspuns la o acuzație.
Pricinaș, substantiv (popular)
Sinonime:
acuzat, arțăgos, buclucaș, cârcotaș, certăreț, făptaș, gâlcevitor, inculpat, împricinat, învinuit, pârât, scandalagiu, vinovat, (învechit) boclucaș, (învechit) căuzaș, (învechit) împricinaș.
Incriminat, adjectiv
Sinonime:
acuzat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât, (variantă) încriminat.
Incriminator, adjectiv
Sinonime:
acuzator, (variantă) încriminator.
Împricinat, adjectiv și substantiv
Sinonime:
acuzat, inculpat, învinuit, pârât, (livresc) incriminat, (popular) pricinaș, (prin Transilvania) pricinat.
Minister, substantiv
Sinonime:
cabinet, consiliu de miniștri, departament, executiv, funcțiune, guvern, ministeriat, ministru, oficiu, sacerdoțiu, (învechit) portofel, (livresc) portofoliu; (minister public) acuzator, magistratură, parchet, procuror.